În cadrul proiectului am investigat 20 din cele 46 de obști din județul Gorj. Cele 20 de obști numără 55195 ha de pădure și 11124 ha pășuni, gestionate în comun de 20566 de membri. Suprafața medie a unei obști din zonă este de 3300 ha. Unele dintre localități (de exemplu Novaci și Bumbesti) au mai multe obști înființate.

Pe baza datelor colectate pe teren se observă proporția destul de semnificativă pe care o are fondul forestier aflat în proprietatea obștilor. Cele 20 de obști luate în considerare din totalul de 45 ale județului Gorj au în proprietate aproape 1/4 din tot fondul forestier al județului în 2015, majoritatea localizat în zona muntoasă, și 6% din populația județului în 2016. Statul deține în Gorj mai mult de jumătate din fondul forestier 66,6%, din care doar 31,7% în aceași zonă muntoasă ca și obștile.

Unele dintre obștile din zonă sunt organizate "pe munți". Registrele și evidența lor sunt separate în "munți". Aceasta înseamnă că o obște este împărțită în mai multe subgrupe diferite de populație (cete de moșneni), despre care se spune că sunt descendenți dintr-o singură linie, iar resursa totală comună este împărțită în mai mulți munți, fiecare cu un anumit număr de drepturi atașate. Inițial, fiecare subgrup a deținut drepturi într-un singur munte, însă în timp distincțiile au devenit limitate, datorită căsătoriilor inter-grupale frecvente.

Distribuția drepturilor în obștile din acest județ este de obicei inegală. Cu toate acestea, în prima parte a secolului XX, unele obști au fost organizate pe principiul egalității de drepturi (de exemplu, obștea Cerbu din Novaci). Unele dintre obști au fost reînființate cu cote egale după 2000 (de exemplu, obștea Drăgoești Dumbrăveni din Crasna). De asemenea, anumite obști au drepturile împărțite inegal, dar distribuie beneficiile în mod egal (in 2016 anul cercetării noastre - Obștea Bumbești și Obștea Aninișeni, Rădoșeni, Carpinișeni de la Radoși).

Una dintre primele descrieri detaliate a modului de organizare și funcționare a obștilor în România, precum și a schimbărilor prin care acestea au trecut în decursul secolului XIX,  este cea a obștilor din nord-estul Gorjului, de pe valea Gilortului, elaborată în 1905 de către juristul Dumitru Brezulescu (2014). Fiind originar din aceste locuri, Brezulescu a reușit să surprindă în paginile lucrării sale de licență aspecte care probabil ar fi scăpat unui observator extern sau unui funcționar public. Totodată însă lucrarea sa poartă amprenta pregătirii sale de jurist și a ideologiei cooperatiste la care Brezulescu a aderat și pe care a promovat-o în zona de nord-est a județului Gorj  prin înființarea în 1902 a Băncii Populare Gilortul. Totuși, în ciuda acestor influențe, lucrarea sa rămâne probabil una dintre cele mai importante cu privire la proprietatea devălmașă, deorece este unica care prezintă practicile de administrare a obștilor dinaintea codului silvic din 1910, care va introduce pe întregul teritoriu al Vechiului Regat norme și reguli de administrare standardizate pentru pădurile devălmașe. 

    Ideile lui Brezulescu se încadrează în curentele de gândire semănătoriste și poporaniste, de tip haretist, populare la aceea vreme.

Brezulescu era convins că absența unei legi care să organizeze proprietatea devălmașă ”turbură și imoralizează din ce în ce mai mult raporturile dintre stăpânii ei și primejduiește avutul lor, provocând un rău social” (Brezulescu 2014, 18). Brezulescu considera că administrarea proprietăților devălmașe se făcea într-un mod anarhic, iar exploatarea pădurilor era efectuată într-un mod sălbatic. Cauza acestei anarhii și sălbăticii era introducerea în 1865 a codului civil inspirat din codul civil napoleonic, care a abrogat prevederile anterioare referitoare la devălmășie și a ignorat complet existența proprietății devălmașe, în ciuda faptului că acest tip de proprietate acoperea o suprafață semnificativă din teritoriul Vechiului Regat. Pentru el absența unor reglementări cu privire la organizarea acestor proprietăți le făceau vulnerabile la tot felul de activități injuste. Și, totodată, el considera că ”tămăduirea acestei stări anarhice e pentru legiuitorul nostru o datorie mare și grabnică” (Brezulescu 2014, 21).

Analizând un registru al Tribunalului Gorj, care ținea evidența înstrăinărilor de proprietăți, el găsește pentru munții pe care i-a studiat 291 de cazuri de înstrăinări de drepturi între 1840 – 1905. Creșterea numărului de vânzări începând cu perioada 1890-1900 se datora interesului societăților de exploatare forestieră cu capital străin pentru pădurile de brad din zonă.

In aproape toate cazurile studiate președinții au vorbit despre intenția de a face investiții prin care să dezvolte capacitățile de exploatare a masei lemnoase și să diversifice activitățile aducătoare de venit prin înființare unor pensiuni turistice, a unor păstrăvarii, inchirierea unor suprafețe pentru microcariere, construcție de microhidrocentrale sau alte inițiative de producere a energie verzi.

Situația pădurilor și pășunilor, resurse a căror exploatare directă sau indirectă e principala sursă de venit a obștilor, în județul Gorj nu este uniformă. Suprafața fondului forestier a 9 din 20 de obști se situează undeva între 1000 ha și 2500 ha, 6 au între 2500 ha și 7000 ha și doar 4 au suprafețe sub 1000 ha. Deasemeni se poate observa că o mare parte din suprafața forestieră a obștilor este ocupată de păduri de foioase, urmată de suprafețe de pădure mixtă și suprafețe de pădure de conifere. În cazul pășunilor, o bună parte din ele goluri alpine, cele mai multe obști dețin o suprafață cuprinsă între 200 ha și 500 ha. Sunt 2 cazuri în care suprafața de pășune depășește 1000 ha.

Specific județului Gorj este exploatarea zăcămintelor folosite în construcții de infrastructură.

Diferențele de calitate și cantitate a resurselor exploatabile, intențiile și competențele consiliilor de administrație, precum și diferețele dintre numărul de proprietarii ai fiecărei obști se reflectă în valoarea beneficiilor acordate membrilor obșteni, precum lemnul de foc, pe care le au proprietarii de pe urma exploatării resurselor obștii. Membrii sunt familiari cu aceste diferențe de valoare dintre benefecii datorită proximității dintre unele obști, lucru care facilitează circulația informațiilor, sau chiar datorită faptului că o persoană poate fi membră în 2 sau mai multe obști sau într-o gospodărie pot locui membrii ai unor obști diferite. Mulți atribuie aceste diferențe consiliul de administrație pe care îl suspectează ori de corupție, ori de incopetență, ori de amândouă. 

​